Joi am alergat din nou. Sincer, nu ma inteleg deloc cu alergarile scurte. Mi se par mai grele decat alergarile lungi de peste 10km. Pentru acelea am o mentalitate stabilita: orice gand mi-ar trece prin cap, nu te opri. Senzatiile de lene sau chiar enervare (Ce-ti trebuie tie alergare?) de la inceputul alergarii, nu le bag in seama tocmai fiindca stiu ca vor trece. Primii 3km sunt intotdeauna cei mai grei pentru mine. Rar mi s-a intamplat sa ma bucur de alergare chiar de la inceput. Asadar, la alergarile de 3-4km ce ramane de facut? Nu mai am nici o perspectiva cu care sa daram gandurile negative asa ca raman numai cu ele. Incerc sa ma mentin inaintea lor si alerg mai repede. De fapt, cu mult mai repede decat de obicei astfel incat joi am ajuns la performanta de a alerga in medie cu un pas de 6:00min/km timp de 3.24km. O performanta noua, chiar peste viteza de cros. M-am oprit cateva secunde la 2km jumatate, din epuizare mentala sau fizica, nu-mi pot da seama care.
Sambata, dupa o saptamana plina, la ora 7 dimineata cand a sunat alarma, vroiam decat sa dorm. Da, somnul e cel mai dulce sambata dimineata, mai ales ca afara se preconiza inca o zi mohorata, fara pic de soare. Pentru astfel de ocazii am doua strategii. Prima implica repetarea in gand a frazei "Get up" care sincera sa fiu, are efectul scontat dupa inca vreo jumatate de ora. A doua e mai eficienta. Ma gandesc la viata pe care vreau sa o am si la oamenii cu care vreau sa ma inconjor. Asa ca, gandindu-ma la colegii de club, m-am trezit si m-am echipat.
Aveam o tinta nu prea sigura: 14km, o premiera la distanta. Cu semi-maratonul si Maratonul Piatra Craiului in fata, am pornit cu ceilalti membrii ai clubului si cu o simpatizanta pe care o stiu de cateva saptamani in care alearga cu noi. In curand toti ceilalti ne-au depasit. E ok, m-am obisnuit deja. Era o alergare lunga, deci aveam mentalitatea stabilita. Conversatia m-a ajutat sa trec peste cei 3 km de la inceput (in care imi doream tare mult sa fi ramas in pat) si in curand dadusem o tura de lac. Nu m-am oprit sa ma hidratez si nici n-am simtit nevoia. Nici la a doua tura nu m-am oprit, doar cu 1km inainte de terminarea antrenamentului. Partenera mea de alergare isi propusese 6km dar a terminat cu mine 14km. Bravo!!
Sambata dimineata, indecisa si adormita, cei 14km nu ma atrageau deloc, dar in mod sigur nu mi-am imaginat cat de bine ma voi simti dupa ei! Au urmat doua zile de curatenie si festivitati care ar fi fost mult mai putin placute daca as fi lenevit in pat. Urmatoarea tinta: 16km!
Maine plec la Alba Iulia cu treaba si ma voi intoarce debia saptamana viitoare. O sa gasesc timp sa alerg si chiar mi-ar placea sa alerg intr-un oras necunoscut :)
0 comments:
Post a Comment