Am pornit la drum sambata dimineata, devreme de tot pentru a ajunge in timp util la Casa Comana. Mi-am predat TREK-ul cu o zi inainte nefiind sigura daca incape in masina. Mai bine o luam cu mine, din pacate transportatorii mi-au zgariat ghidonul destul de urat :(
Se aduna lumea la start si ne pozitionam mai in spatele plutonului, ca sa nu incurcam profesionistii ;) Organizatorii ne zic ceva de o schimbare de traseu fata de anul trecut, dar pentru noi nu e asa de interesant, e prima participare. De retinut faptul ca traseul e marcat cu banda alba, si X-uri pe drumurile gresite. Ok, acum pot sta mai relaxata, nu ma pierd. Pornim!
Facem dreapta si intram pe un drum de tara. Adrenalina mare, multi participanti in jur. Depasesc, sunt depasita, distractie :) La putin timp il vad pe Gabi pe marginea drumului mesterind la bicla. Ghinion, are pana ma gandesc. De fapt i se stricase schimbatorul :(
Drumul se ingusteaza usor si incepe prima urcare, pe care o pedalez binisor. Eu credeam ca traseul e plat :) Urcam, mai coboram, trec in zbor pe langa primul punct de alimentare, ies din padure, intru pe un drum de camp. Daca ar fi fost vremea de la Prima Evadare era jale si aici. In schimb, ne-am zgaltait cu totii pe cativa km buni. Trecem pe langa localnici, care se minuneaza ca mai avem de pedalat inca vreo 2 ore! Si sunt si fete! :)) M-am amuzat putin si am mai uitat de durerea din maini de la socurile primite.
Intru din nou in padure, ce bine! Urmeaza din nou urcari, apoi coborari mai tehnice. Am mers prea tare pe o coborare si eram foarte aproape sa fiu aruncata din sa, insa experienta de Prima Evadare mi-a prins tare bine. M-am invatat sa ma duc cu bicla cand patineaza. M-am stabilizat si am inceput sa iau coborarile mai usor. N-am venit sa zbor din sa ;)
Pe unele coborari imi cam tremura genunchii, iar pe urcari, cand nu mai merge, o iau la pas alert. Incetisor ajung pe la km 20 si ma gandesc ca daca as fi ales tura scurta, acum terminam. Dar zboara imediat gandul, mai am de pedalat...
Iesim iar din padure, pe drumuri de camp, pe o coborare destul de abrupta in care se uita o vaca fix la mine timp de vreo 2 minute, apoi pe o urcare la fel de frumoasa, cu push-bike intens.
Alterneaza perioadele in care sunt cu un grup (un cuplu, un grup de 3 baieti, si altii cu care ma tot depaseam :)) si perioadele in care sunt complet singura pe traseu. Recuperez pe portiunile de plat si ma ajung pe urcari. In padure destule obstacole in drum, pe care nu prea aveai cum sa le treci cu bicicleta, decat daca zburai cu ea cu tot ;)) Opreste, ia bicla pe sus si treci peste rapa, trunchi de copac etc.
Ajung la al doilea punct de alimentare (care de fapt era acelasi cu primul, insa pe moment nu constientizam :)) ceva obosita, insa pusa pe glume cu tipul de acolo :P Eu foarte senina: FINISH!!! El foarte serios: Nu, nu e finish-ul, trebuie sa o luati incolo.
Infulec rapid 2 jumatati de banana, 2 pahare cu apa si o felie de lamaie si ma pun pe pedalat. De aici inainte sunt mai mult singura pe traseu (in afara de ultimii cativa km in care m-am intersectat cu cei de la tura scurta, cu copii dupa ei) Atenta la marcaje, intalnesc un alt participant, tras pe dreapta la un respiro. Parea cam terminat si m-am oprit sa-i ofer un energizant (venisem pregatita cu camelback, gel si batoane energizante) M-a asigura ca e ok, oricum, zicea el, mai sunt doar vreo 2 km. Garmin-ul meu zicea ca mai sunt vreo 10, dar te pui cu beculetul aprins? :)) Instant am fugit in directia marcajelor. Ce rapid ma pun pe treaba cand stiu ca mai e putin ;))
De fapt, au fost vreo 6km, in care am gresit drumul vreo cateva sute de metrii pe o poteca extrem de ingusta si inghitita de tufe din ambele parti in care nu prea vedeai nimic.
Iesisem intr-un alt sat in care nu mai erau marcaje, dar m-am redresat rapid si nu am pierdut mult. Din nou in padure, zbor catre ultimul punct de verificare in care era si un fotograf. Fiind singura pe drum, m-am straduit sa fac o poza buna :)
Pe ultima urcare la fel, un fotograf pus strategic in varf. Of, ma gandesc, nu pot sa ies in poza mergand pe langa bicla, asa-i? Da-i la pedale!
Poate ar trebui sa fie fotografi pe toate partile de urcare :))
Foarte subit, ies din padure inapoi pe drumul pe care am plecat in forta la inceput. Vad si poarta de intrare in parcul Comana la 100 de metrii. Super! Bag tare pana la finish si termin cu un zambet larg, sub 3 ore cum mi-am propus!
N-au fost 38 de km cum anuntau organizatorii, au fost in jur de 35km. Un traseu frumos, dar cam incalcit. Pe ultima portiune se cam intersecta cu drumul initial si era foarte usor sa pleci in directia gresita, fiind marcat in 2 sensuri. Insa am terminat cu bine in 2 ore 52 min :)
Organizarea se poate imbunatati, m-a surprins faptul ca la finish nu te baga nimeni in seama, nici macar apa nu au oferit, ce sa mai vorbim de mancare. Am stat la coada mai mult de jumate de ora pentru un piept de pui la gratar minuscul cu un cartof si un smoc de salata...insa dupa 3 ore in sa, tare buna masa asta, chiar si asa scumpa cum a fost :)
Sambata particip, cam inconstient fiindca nu sunt pregatita cum trebuie, la primul concurs de duatlon :) Sa-mi tineti pumnii, mi-am propus sa termin cu bine in 4 ore.
0 comments:
Post a Comment