Primul duatlon - Tara Barsei

Nu stiu ce a fost in capul meu cand m-am hotarat sa particip la acest concurs. Am plecat la drum cu 2 prieteni, cu gandul sa termin in 4 ore. Rezonabil, doar sunt 17km de MTB (la Bike Fest am facut dublu in 3 ore) si 9km de trail running (la Moieciu i-am facut in 1h45), deci rezonabil. Dar planul de acasa nu s-a prea potrivit cu cel din targ. Mai jos va redau cateva ganduri din timpul concursului.

Start: ce putini suntem...ma asez in coada plutonului de amatori, fist bump cu Andrei si sunt gata de lupta.
Se fura startul cu cateva secunde. Pleaca avansatii ca din pusca. Fac o bucla si trec pe langa noi. Arata profi, pana intra pe traseul efectiv. Push bike. Dupa 3 minute plecam si noi.

Ma depasesc multi. Cand oare s-au aliniat in spatele meu? Dam si noi bucla pe asfalt si ajungem la traseul offroad. Push-bike. Ciudat traseu, se incepe cu push bike? Parca in graficul traseului nu era asa de abrupta urcarea.

Trebuia sa-mi dau seama de atunci ce ma asteapta. Da-i si impinge bicicleta pe deal, in sir indian cu restul participantilor. Intorc privirea, mai e doar o tipa dupa mine. Cand oare m-au intrecut toti?


Impinge, hai ca se poate, esti debia la inceput. Plat. Downhill. Usor, usor, cei din fata se distanteaza. Ok, e timpul sa fii atenta la marcaje. Ies din padure, trec soseaua si ma opresc putin la CP, iau o banana, putin izotonic si bag tare. Inca o vad pe tipa din fata.

Push-bike din nou. 1,2,3,4...35,36...50. Urca in sa, da-i mai departe. Mai urcam ceva, iar push-bike alaturi de un tip pe care, surprinzator, l-am prins din urma si l-am depasit :) Lasa ca ma ajungi tu, imi zice el. Dar nu trece mult si zboara pe langa mine pe portiunea de downhill.

Cam accidentat traseul...pietre, radacini de copaci, cam abrupta portiunea asta...daca iau o radacina si zbor din sa? Hai sa mai franez, merg cam rapid....prea rapid...uite o radacina mai inalta. FRANA!!!

Cat sa trag aer in piept se opreste timpul, cu mine in zbor, deja jumate peste ghidon. Oh shit.

Negru. Mahmureala. Deschid ochii si vad ca sunt pe jos. Furie. Ma apasa ceva. Dau sa ma ridic si simt bicicleta peste mine. O dau cumva la o parte si incep sa injur. In secunda 2 ridic capul in sus. Am intrat cu fata inainte, poate sangerez din nas. Incet, incep sa-mi simt oasele. Nasul e sensibil, dar e intreg. Barbia e intr-o bucata. Ma dor dintii, dar ii am pe toti. Ma pun in fund si iar injur. Traseul, organizatorii, dar de fapt sunt nervoasa pe mine. Ma inteapa ceva. Observ ca m-am julit pe ambele coate si din dreapta imi sangereaza. Iar injur.

Ma mai calmez si ma ridic. Acum vad ca impactul cu pamantul mi-a zburat vizorul de la casca. Il gasesc pe jos. E putin rupt, dar mai merge. Scuip niste pamant si ma intorc sa vad bicla. Zgarieturi noi, pamant pe manete, dar e ok.

Se putea mult mai rau.

Ma hotarasc sa o iau incet. Merg pe langa bicla. La naiba, acum trebuie sa-mi tai niste teluri de pe lista anului. Da, asta a fost primul meu gand. Nu "Multumesc Doamne ca nu mi-am rupt gatul"...eu ma gandeam la Maratonul Muscelului si la Surmont MTB Challenge. La naiba, nu ma tine sa le fac.

Din momentul asta s-a rupt firul la partea de MTB. Nu ca as fi eu foarte priceputa, acum parca nici nu stiam sa ma tin pe picioare. Cand franam, mare reusita sa nu cad din nou. Pe plat.

Stiu ca sunt ultima. Ma intersectez cu alergatori si cu tura lunga de MTB. Ma mai si pierd putin. Frustrare maxima cand vad ca trec 2 ore, 3 ore si nu se mai termina. Injur traseul de mama focului, coborarile prea abrupte, pline de noroi. Vreau sa se termine, nu se mai termina...


Dau in camp si intuiesc ca e de bine, se intrevede sfarsitul. Mai am si proba de alergare dupa asta...


Abandonez. Nu abandonez. Abandonez. Din 8 fete daca sunt eu aia care abandoneaza nu o sa ma suport. Ce naiba, nu abandonez. Hai ca pe alergare sunt mai ok. Pe coborari nu am probleme. Hai ca am 7 ore jumate pana se inchide traseul.


Se poate.


Vad zona de tranzitie si mi se ridica moralul putin. Doar o coborare si un pod improvizat pana acolo. Pe unde naiba ne duc organizatorii astia? Asta numai traseul de amatori nu e...


E soare, foarte cald. Ajung doborata psihic si fizic la tranzitie. Aproape ca arung TREK-ul intr-un stand.

Se apropie un tip de mine si presupun ca e voluntar. Ma intreaba daca sunt ok. Eu sunt in lacrimi. Am facut 3 ore 42 pe partea de MTB. Ma linisteste, imi spune ca e foarte bine ca am terminat. Ma indreapta catre masa de alimentare si-mi da o banana si niste apa. Mai iau o banana si mai beau ceva apa si ma intregesc. Pot respira acum. Incep sa ma gandesc la tranzitie. Imi localizez punga cu adidasii de trekking, ma schimb, imi las casca, iau betele.

Dau sa plec si ma opreste un organizator. "Stai, nu ti-a luat chip-ul timpul". Ma uit lung la el si il lamuresc ca eu debia plec, nu am terminat. Isi cere scuze si ma lasa sa plec.

Alerg usor si il vad pe Andi in zare. Termina. Oh shit, atat de in urma sunt? Ma resemnez si vad ca intinde mana de high five. Why not? :)

Se termina asfaltul si incepe urcarea. Trec pe langa mine multi participanti. Si ei termina. Ii incurajez, hai ca mai ai putin :) Fata de mine...

Deja sunt mai relaxata, ma bucur de traseu. Merg rapid, ma ajut cu betele la urcari, alerg bine pe coborari.

Trec pe la punctele de control si la punctul de alimentare central si ma incurajeaza toti voluntarii. Imi fac poze. Imi dau apa.


Urc, cobor, merg, alerg. Stiu ca sunt ultima dar nu mai conteaza. Voi termina.

Ajung si eu la coborarea inainte de sosea si o cobor atat de repede incat nu-mi vine sa cred ca e aceeasi portiune de pamant.

Alerg pe asfalt. Incet dar sigur dau putin coltul si vad parcarea de biciclete. Goala. Mai alerg si vad poarta de finish. Vreo 20 de oameni in jur. Ma apropii si il recunosc pe tipul care m-a ajutat la tranzitie. Ma vede si el si incepe sa aplaude si sa strige.


Probabil ca a fost liniste inainte, fiindca aplaudele s-au multiplicat instant. Toti ma incurajau. Propria mea galerie :) Instant am marit pasul si am sprintat catre poarta.

PIZZA!!!!!! :) O intelegere intre mine si Andrei a fost ca dupa ce terminam, sa mancam o pizza imensa :) Deja ma gandeam la ea de vreo cativa km buni...

Partea de alergare a mers mai bine, desi nu atat de bine ca la Moieciu. Probabil de la oboseala.

Timp oficial: 6 ore 5 min.

Greu, dar sunt mandra de mine ca nu am abandonat.

Si apropo, au fost 7 fete la start pe proba de Individual Duatlon, dintre care un abandon. Ce ma bucur ca nu au fost doua.